„Cred că ar trebui să vorbim.” Cuvintele ei au căzut în liniștea sufrageriei ca un ciocan, iar eu am simțit cum mi se oprește inima. Stăteam acolo, pe canapeaua pe care o cumpăraserăm împreună…
Nu e tăcerea confortabilă a doi oameni care nu mai au ce să-și spună pentru că se cunosc deja atât de bine. E golul acela care se strecoară între două persoane care locuiesc sub același acoperiș, dar care au încetat demult să mai locuiască una în inima celeilalte. E senzația aceea de a umbla prin … Read more